Politica de coeziune și dezvoltare regională a UE

Articolul 3 TUE consacră coeziunea economică, socială și teritorială drept obiectiv al Uniunii. Articolele 174–178 TFUE urmăresc dezvoltarea armonioasă și reducerea disparităților regionale, acordând atenție zonelor rurale, tranziției industriale și handicapurilor naturale sau demografice grave. Insulele, zonele transfrontaliere, regiunile nordice slab populate și regiunile ultraperiferice beneficiază de o atenție specială în tratate.

Coeziunea este o competență partajată în temeiul articolului 4(2)(c) TFUE. Uniunea stabilește obiective și cofinanțează programe, iar autoritățile naționale și regionale realizează o mare parte a intervențiilor. Parlamentul și Consiliul adoptă în mod normal normele privind fondurile prin procedura legislativă ordinară, după consultarea comitetelor consultative.

Fondul european de dezvoltare regională, sau FEDR, sprijină transformarea economică regională, inovarea, întreprinderile mici, digitalizarea, tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, conectivitatea și dezvoltarea urbană durabilă. Fondul social european Plus, sau FSE+, investește în principal în ocuparea forței de muncă, competențe, incluziune socială și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Fondul de coeziune finanțează investiții în domeniul mediului și al transporturilor transeuropene în statele membre eligibile al căror VNB pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE.

Fondul pentru o tranziție justă, sau FTJ, abordează efectele economice, sociale, de mediu și asupra ocupării forței de muncă în teritoriile cele mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică. Interreg este obiectivul de cooperare teritorială europeană sprijinit prin FEDR, care conectează parteneri din regiuni de frontieră, zone transnaționale și regiuni. Obiectivele acestor instrumente se suprapun, însă instrumentele nu sunt interschimbabile: o operațiune privind competențele sociale nu este în mod automat un proiect FEDR, iar eligibilitatea pentru Fondul de coeziune este stabilită la nivelul statului membru, nu în funcție de categoria unei regiuni.

Pentru perioada 2021–2027, regiunile vizate de obiectivul de investiții pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică sunt clasificate utilizând PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în standarde ale puterii de cumpărare: regiuni mai puțin dezvoltate, sub 75% din media UE-27; regiuni de tranziție, între 75% și 100%; și regiuni mai dezvoltate, cu un nivel egal sau superior pragului de 100%. Categoriile influențează alocarea și cofinanțarea, dar sunt relevante și alte criterii. Clasificarea statistică NUTS oferă unități teritoriale comparabile; nivelul NUTS 2 este esențial pentru calcularea eligibilității regionale.

Regulamentul (UE) 2021/1060 stabilește norme comune de programare, gestiune și control. Fiecare stat membru pregătește un acord de parteneriat și programe care transpun obiectivele în priorități, ținte și alocări. Comisia le aprobă. Autoritățile de management selectează proiectele, iar funcțiile de monitorizare și audit verifică punerea în aplicare.

În cadrul gestiunii partajate, statele membre gestionează programele, selectează proiectele, controlează cheltuielile și recuperează sumele afectate de nereguli. Comisia rambursează cheltuielile eligibile, monitorizează conformitatea și poate întrerupe sau suspenda plățile ori poate aplica corecții. Beneficiarii colaborează în mod normal cu autoritățile de management, nu cu Comisia.

Parteneriatul impune participarea autorităților publice, a partenerilor sociali și a societății civile la pregătire, punere în aplicare și evaluare. Principiile orizontale includ nediscriminarea, accesibilitatea, egalitatea de gen, dezvoltarea durabilă, Carta și legislația de mediu.

Cadrul pentru perioada 2021–2027 a organizat inițial sprijinul acordat prin FEDR, FSE+ și Fondul de coeziune în jurul a cinci obiective: o Europă mai inteligentă, mai verde, mai conectată și mai socială, precum și o Europă mai aproape de cetățeni. Resursele sunt concentrate tematic, astfel încât finanțarea să nu fie fragmentată între toate activitățile posibile. Monitorizarea contribuției la obiectivele climatice, indicatorii de realizare și de rezultat, evaluarea și examinarea performanței corelează cheltuielile cu schimbarea preconizată.

Condițiile favorizante sunt cerințe prealabile asociate investițiilor eficace. Unele se aplică orizontal, inclusiv aplicarea efectivă a Cartei și punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; altele sunt asociate unor obiective specifice. Dacă o condiție nu este îndeplinită, cheltuielile aferente pot fi declarate, dar Comisia nu le rambursează până la îndeplinirea condiției. Acest mecanism diferă de condiționalitatea macroeconomică și de regulamentul separat privind condiționalitatea bugetară legată de statul de drept.

Adiționalitatea împiedică sprijinul UE să înlocuiască pur și simplu cheltuieli structurale naționale comparabile. Cofinanțarea presupune în mod normal ca o parte din costul proiectului să fie acoperită din alte surse. Dezangajarea poate anula angajamentele neutilizate după expirarea termenelor. Prin urmare, o alocare nu reprezintă bani deja plătiți.

Comisia a propus un pachet pentru modernizarea politicii de coeziune la 1 aprilie 2025. Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord politic în iulie, apoi au adoptat modificările în septembrie 2025. Regulamentul (UE) 2025/1914 a modificat normele privind FEDR/Fondul de coeziune și FTJ, iar Regulamentul (UE) 2025/1913 a modificat FSE+. Deoarece ambele au intrat în vigoare după publicarea în Jurnalul Oficial, acestea constituie legislație adoptată, nu propuneri în curs.

Modificările permit reorientarea resurselor programelor către apărare și securitate, competitivitate și decarbonizare, locuințe la prețuri accesibile și locuințe sociale, reziliența în domeniul apei, tranziția energetică și provocările cu care se confruntă regiunile de la frontiera estică. Stimulentele financiare includ o prefinanțare mai mare, posibilitatea unei rate mai ridicate de cofinanțare din partea UE și, atunci când sunt îndeplinite pragurile și condițiile, o perioadă extinsă de eligibilitate. Flexibilitatea nu abrogă misiunea privind coeziunea prevăzută de tratate și nici nu permite cheltuieli nerestricționate, fără legătură cu normele programelor.

Evaluarea utilizează cuantumul de flexibilitate asociat alocărilor pentru 2026 și 2027. Modificările programelor necesită în continuare parteneriat, justificare și aprobarea Comisiei. Sumele afectate de neîndeplinirea condițiilor favorizante orizontale sau de măsurile de condiționalitate privind statul de drept rămân protejate. Aspectul important pentru examen este precizia statutului: în aprilie a existat o propunere, în iulie un acord politic provizoriu, iar în septembrie a avut loc adoptarea formală, publicarea în Jurnalul Oficial determinând intrarea în vigoare.

Propunerea Comisiei din iulie 2025 privind CFM pentru perioada 2028–2034 ar reorganiza o mare parte a finanțării gestionate de statele membre și regiuni prin planuri de parteneriat naționale și regionale. Propunerea menține coeziunea economică, socială și teritorială drept scop esențial, urmărind totodată norme mai simple și legături mai strânse între reforme, investiții și prioritățile UE. Consiliul a ajuns la o poziție parțială privind regulamentul propus referitor la planuri în iunie 2026.

La data de 17 august 2026, nicio arhitectură pentru perioada de după 2027 nu este definitivă. Un mandat parțial al Consiliului exclude aspectele financiare și orizontale nesoluționate, iar Parlamentul trebuie să participe la adoptarea legislației sectoriale. Prin urmare, candidații trebuie să descrie modelul planurilor de parteneriat drept unul propus, aplicând în același timp programelor actuale regulamentele pentru perioada 2021–2027, astfel cum au fost modificate în 2025.