Uniunea vamală a UE și cooperarea fiscală

Uniunea vamală este o competență exclusivă a Uniunii în temeiul articolului 3(1)(a) din TFUE. Articolele 28–33 interzic taxele vamale și taxele cu efect echivalent între statele membre și instituie un tarif vamal comun pentru țările terțe. Dreptul vamal stabilește normele privind procedurile, valoarea în vamă, originea, clasificarea, supravegherea și datoria vamală.

Fiscalitatea rămâne în principal națională. Articolul 113 din TFUE permite armonizarea impozitelor indirecte necesară pentru piața internă și pentru evitarea denaturărilor. Articolul 115 susține apropierea selectivă în domeniul impozitării directe atunci când legislațiile naționale afectează direct piața internă.

Ambele căi necesită, în mod normal, o acțiune unanimă a Consiliului, după consultarea Parlamentului și a Comitetului Economic și Social European. Parlamentul emite un aviz, fără a participa la codecizie în cadrul procedurii ordinare. În general, politica fiscală nu utilizează votul cu majoritate calificată.

Regulamentul (UE) nr. 952/2013, actualul Cod Vamal al Uniunii, constituie cadrul normativ central. Nomenclatura combinată clasifică mărfurile; Tariful Vamal Comun corelează clasificarea cu taxele vamale și măsurile comerciale. Valoarea și originea influențează, de asemenea, tratamentul aplicat. Originea preferențială poate permite aplicarea unei taxe vamale reduse sau zero în temeiul unui acord ori al unui regim autonom, atunci când se dovedește îndeplinirea condițiilor acestuia.

Administrațiile vamale naționale colectează taxele vamale, analizează riscurile și asigură respectarea normelor fiscale și nefiscale, inclusiv a celor privind siguranța produselor, sancțiunile și restricțiile de mediu. Comisia veghează la aplicarea uniformă și gestionează sisteme comune; aceasta nu înlocuiește funcționarii vamali naționali.

În general, mărfurile unionale circulă fără formalități vamale interne. Punerea în liberă circulație conferă mărfurilor neunionale statut unional după îndeplinirea cerințelor de import. Tranzitul, antrepozitarea, perfecționarea activă și admiterea temporară suspendă sau modifică taxele în condiții definite.

TVA-ul este un impozit pe consum colectat de-a lungul lanțului de aprovizionare și suportat de consumatorul final. Directiva 2006/112/CE armonizează operațiunile, normele privind locul prestării sau livrării, deducerile, scutirile, facturarea și cotele. Statele membre o administrează. Cotele standard trebuie să fie de cel puțin 15%; cotele naționale continuă să difere.

Normele privind locul prestării sau livrării repartizează drepturile de impozitare. Ghișeul unic centralizează declarațiile pentru anumite livrări sau prestări transfrontaliere către consumatori; ghișeul unic pentru importuri acoperă vânzările la distanță eligibile de bunuri cu valoare redusă. Resursa proprie a UE bazată pe TVA nu reprezintă venituri naționale din TVA.

Accizele vizează alcoolul, tutunul și energia. Dreptul UE stabilește regimuri comune și niveluri minime ale accizelor; statele membre stabilesc nivelurile naționale. Impozitarea comercială urmează, în general, locul consumului. Sistemul de control al mișcărilor cu produse accizabile urmărește mărfurile aflate în regim suspensiv de accize. Veniturile revin statelor membre.

Impozitele directe pe veniturile persoanelor fizice și ale societăților rămân naționale, sub rezerva libertăților prevăzute de tratate, a normelor privind ajutoarele de stat și a legislației specifice a UE. Directivele abordează plățile transfrontaliere, fuziunile, combaterea evitării obligațiilor fiscale, impozitarea efectivă minimă a societăților și cooperarea administrativă. Curtea de Justiție poate constata că o normă fiscală națională restrânge în mod nejustificat libera circulație chiar și în absența unei legislații de armonizare.

Directiva privind cooperarea administrativă, sau DAC, permite schimbul de informații fiscale. Modificările vizează conturile, deciziile fiscale, rapoartele pentru fiecare țară în parte, modalitățile care fac obiectul raportării, platformele și criptoactivele. DAC9, adoptată în aprilie 2025, standardizează informațiile privind impozitul suplimentar în temeiul normelor UE referitoare la impozitarea minimă. Directivele necesită în continuare transpunere.

FASTER, adoptată în decembrie 2024, creează un certificat digital de rezidență fiscală și proceduri mai rapide de degrevare de impozitul reținut la sursă. Statele membre trebuie să o transpună până la 31 decembrie 2028 și să aplice normele de la 1 ianuarie 2030. Aceasta este adoptată, dar nu este încă aplicabilă din punct de vedere operațional.

ViDA a fost adoptat la 11 martie 2025 și a intrat în vigoare la 14 aprilie. Implementarea continuă până în 2035. Statele membre pot introduce facturarea electronică obligatorie în condiții specificate; controalele aferente ghișeului unic pentru importuri au fost consolidate.

Normele privind platformele considerate furnizori și înregistrarea unică se aplică din iulie 2028. Raportarea digitală transfrontalieră între întreprinderi se aplică din iulie 2030. Sistemele naționale de raportare în timp real trebuie aliniate la modelul UE până în ianuarie 2035.

Comisia a propus un nou Cod Vamal al Uniunii în mai 2023. Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord politic provizoriu la 26 martie 2026. Arhitectura convenită ar crea o Autoritate Vamală a UE la Lille, un Centru de date vamale al UE și statutul „Trust and Check” pentru comercianții transparenți. Administrațiile naționale ar păstra controalele de primă linie.

Acordul politic prevede deschiderea Centrului de date pentru comerțul electronic la 1 iulie 2028 și extinderea etapizată la toate circulațiile de mărfuri până la 1 martie 2034. Un acord politic nu echivalează cu semnarea finală, publicarea în Jurnalul Oficial sau aplicarea. La 17 august 2026, rapoartele oficiale privind progresele continuau să descrie rezultatul din martie drept un acord politic. Prin urmare, Regulamentul 952/2013 rămâne codul aplicabil până la confirmarea adoptării formale și a intrării în vigoare.

Regulamentul (UE) 2026/382 aplică deja o taxă vamală temporară de €3 pentru trimiterile cu valoare redusă de până la €150, începând cu 1 iulie 2026. Aceasta se calculează în funcție de categoria tarifară, nu pentru fiecare unitate fizică. Taxa vamală este distinctă de comisionul de manipulare avut în vedere de reforma mai amplă.