Bugetul UE, cadrul financiar multianual și resursele proprii

Bugetul UE transformă prioritățile comune în granturi, achiziții publice, instrumente financiare și cheltuieli administrative. Este redus în comparație cu bugetele naționale cumulate și, în mod normal, nu poate înregistra un deficit anual. Articolul 310 din TFUE impune echilibrul dintre venituri și cheltuieli. Arhitectura are trei niveluri: Decizia privind resursele proprii autorizează veniturile; cadrul financiar multianual, sau CFM, stabilește plafoane anuale pentru marile rubrici de cheltuieli; iar fiecare buget anual autorizează angajamente și plăți în limitele acestor plafoane.

Un angajament rezervă fonduri pentru o obligație juridică ce poate genera plăți pe parcursul mai multor ani. O plată acoperă o sumă care devine exigibilă în anul curent. Distincția este importantă pentru proiectele de lungă durată și pentru angajamentele restante cunoscute sub denumirea de reste à liquider. CFM nu este el însuși un cec bugetar pentru șapte ani, iar bugetul anual nu poate pur și simplu să îi ignore plafoanele.

Articolele 310–325 din TFUE constituie cadrul juridic principal. În temeiul articolului 312, Consiliul adoptă în unanimitate Regulamentul privind CFM, printr-o procedură legislativă specială, după obținerea aprobării Parlamentului. Parlamentul poate accepta sau respinge textul Consiliului, dar nu îl modifică în etapa aprobării. Consiliul European asigură, în mod normal, acordul politic decisiv, însă Consiliul efectuează adoptarea formală.

Articolul 311 reglementează resursele proprii. Consiliul hotărăște în unanimitate după consultarea Parlamentului, iar decizia intră în vigoare numai după ce fiecare stat membru o aprobă în conformitate cu normele sale constituționale naționale. Această procedură este mai strictă decât procedura CFM. În schimb, programele sectoriale de cheltuieli utilizează, de regulă, procedura legislativă ordinară. Articolul 314 conferă Parlamentului și Consiliului competențe bugetare egale asupra bugetului anual, pe baza unui proiect al Comisiei și a unei proceduri de conciliere dacă pozițiile lor diferă.

În prețuri curente, CFM pentru 2021–2027 însumează aproximativ €1.211 mii de miliarde. NextGenerationEU a adăugat un instrument temporar de redresare în valoare de €806.9 miliarde. NGEU nu este un alt CFM: Comisia contractează împrumuturi în numele Uniunii și direcționează veniturile prin programele bugetare sub formă de venituri alocate externe. Mecanismul de redresare și reziliență este cea mai importantă componentă a sa.

O revizuire din 2024 a consolidat sprijinul pentru Ucraina, migrație, tehnologii strategice și flexibilitate. Cheltuielile rămân organizate pe rubrici și plafoane. Condiționalitatea privind statul de drept poate proteja bugetul atunci când încălcările afectează sau riscă în mod grav să afecteze buna sa gestiune financiară ori interesele sale financiare.

Resursele proprii existente cuprind resursele proprii tradiționale, în principal taxele vamale; o contribuție armonizată bazată pe TVA; o contribuție bazată pe venitul național brut al fiecărui stat membru; și, începând din 2021, o contribuție bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate. Veniturile bazate pe VNB echilibrează bugetul după calcularea celorlalte venituri. Autoritățile vamale rețin o cotă convenită drept costuri de colectare. Amenzile, impozitele aplicate personalului UE și excedentul din anul precedent sunt alte venituri, dar nu sunt resurse proprii în același sens.

Resursele proprii sunt venituri atribuite prin lege Uniunii. Acestea nu trebuie confundate cu un impozit unic și uniform colectat direct de la fiecare cetățean de către un trezorerie a UE. Administrațiile naționale colectează sau calculează o mare parte a veniturilor. Plafonul resurselor proprii, exprimat ca procent din VNB-ul UE, limitează sumele solicitate statelor membre și oferă marja de manevră care garantează obligațiile, inclusiv majorarea temporară legată de împrumuturile NGEU.

Comisia pregătește un proiect de buget anual. Consiliul își adoptă poziția, iar Parlamentul o poate aproba, modifica sau poate declanșa concilierea. După adoptare, Comisia execută bugetul în temeiul articolului 317 din TFUE, în cooperare cu statele membre și în conformitate cu Regulamentul financiar. Transferurile și bugetele rectificative permit ajustări controlate în cursul anului; acestea nu înlătură rolul autorității bugetare.

Controlul are mai multe niveluri. Autoritățile naționale verifică cheltuielile aflate în gestiune partajată. Comisia rămâne responsabilă de supraveghere și poate întrerupe plățile, aplica corecții financiare sau recupera fonduri. OLAF desfășoară investigații administrative antifraudă. EPPO investighează și urmărește penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii în statele participante. Curtea de Conturi Europeană, independentă, auditează legalitatea, regularitatea și performanța, dar nu aplică sancțiuni penale.

Descărcarea de gestiune reprezintă o formă retrospectivă de răspundere politică. Parlamentul decide dacă aprobă execuția de către Comisie a bugetului unui exercițiu financiar anterior, la recomandarea Consiliului și utilizând conturile, rapoartele Comisiei și materialele Curții de Conturi. Descărcarea de gestiune nu reprezintă adoptarea bugetului următor, iar Curtea de Conturi nu o acordă.

La 16 iulie 2025, Comisia a propus un CFM restructurat pentru 2028–2034, în valoare de aproape €2 mii de miliarde în prețuri curente, reprezentând aproximativ 1.26% din VNB-ul mediu al UE. Un al doilea pachet sectorial a urmat la 3 septembrie 2025. Planurile naționale și regionale de parteneriat propuse ar combina mai multe fonduri gestionate de statele membre și regiuni, iar un Fond european pentru competitivitate ar consolida sprijinul pentru tehnologiile și industriile strategice. Acestea sunt propuneri ale Comisiei, nu legislația care reglementează beneficiarii actuali.

Comisia a propus, de asemenea, cinci noi resurse proprii legate de sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, deșeurile electronice necolectate, accizele la tutun și o resursă corporativă pentru Europa bazată pe întreprinderile mari. Comisia estimează că pachetul ar putea genera €58.5 miliarde anual. Adoptarea necesită în continuare procedurile prevăzute de tratate: unanimitate și aprobarea Parlamentului pentru CFM; unanimitate, consultarea Parlamentului și aprobarea națională pentru Decizia privind resursele proprii.

Lucrările Consiliului au avansat prin intermediul casetelor de negociere. O casetă revizuită, care includea cifre, a fost prezentată în iunie 2026, iar Consiliul a adoptat poziții parțiale privind mai multe regulamente referitoare la programe. Un mandat parțial nu este nici un acord interinstituțional final, nici legislație adoptată. Acordul politic asupra pachetului general este vizat înainte de sfârșitul 2026, astfel încât actele juridice să poată fi adoptate în 2027, iar programele să înceapă la 1 ianuarie 2028.