Pregătirea, protecția civilă și răspunsul la crize în UE

Articolul 196 TFUE conferă UE, în domeniul protecției civile, o competență de sprijinire, coordonare și completare. Uniunea încurajează cooperarea și sporește eficacitatea sistemelor naționale de prevenire, pregătire și răspuns, dar nu armonizează legislația națională privind protecția civilă în temeiul acestui articol. Serviciile naționale, regionale și locale rămân responsabile pentru protejarea populației și gestionarea situațiilor de urgență pe teritoriul lor. Valoarea adăugată a UE este maximă atunci când un dezastru depășește capacitățile unei țări, afectează mai multe țări sau necesită mijloace specializate care sunt insuficiente la nivel național.

Clauza de solidaritate prevăzută la articolul 222 TFUE este distinctă. Aceasta impune Uniunii și statelor membre să acționeze în comun dacă un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui dezastru natural ori provocat de om. În temeiul modalităților sale de punere în aplicare, aceasta poate mobiliza instrumentele aflate la dispoziția Uniunii și asistența statelor membre. Activarea obișnuită a Mecanismului de protecție civilă al Uniunii nu necesită invocarea formală a articolului 222. De asemenea, clauza de asistență reciprocă prevăzută la articolul 42(7) TUE privește agresiunea armată, nu intervențiile obișnuite în caz de dezastru.

Decizia nr. 1313/2013/UE instituie Mecanismul de protecție civilă al Uniunii sau UCPM. Acesta acoperă prevenirea dezastrelor naturale și provocate de om, pregătirea pentru acestea și răspunsul la ele, inclusiv urgențele sanitare grave, accidentele de mediu și consecințele terorismului. Statele membre ale UE și alte state participante cooperează prin intermediul mecanismului. Asistența poate fi desfășurată și în afara Uniunii, în mod normal în urma unei cereri din partea unei țări afectate sau a unei organizații internaționale eligibile.

Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei, sau ERCC, funcționează în permanență. Acesta monitorizează evenimentele, primește cereri de asistență, comunică necesitățile, coordonează ofertele și oferă sprijin pentru transport, logistică și conștientizarea situației. Centrul nu comandă brigăzile naționale de pompieri asemenea unui cartier general federal. Echipele și mijloacele desfășurate rămân reglementate de modalitățile operaționale aplicabile, iar statul afectat coordonează asistența pe teritoriul său.

Sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență sprijină schimbul de informații. Rezerva europeană de protecție civilă cuprinde capacități pe care statele participante le angajează în prealabil și le certifică pentru misiuni. Echipele europene de protecție civilă pot furniza expertiză în materie de coordonare și evaluare. Prevenirea și pregătirea includ evaluări ale riscurilor, evaluări inter pares, formare, exerciții, lecții învățate și obiective privind reziliența la dezastre, nu doar desfășurări vizibile în situații de urgență.

Denumirea capacității este importantă. O ofertă națională spontană reprezintă asistența pusă la dispoziție pentru o anumită situație de urgență. Rezerva europeană de protecție civilă este alcătuită din capacități naționale angajate în prealabil și care îndeplinesc cerințele de calitate. rescEU este o rezervă instituită pentru situațiile în care ansamblul capacităților existente nu poate garanta un răspuns eficace. Aceasta include mijloace precum capacități aeriene de combatere a incendiilor forestiere, stocuri medicale, echipe medicale de urgență, adăposturi și capacități de transport și din domeniul energiei, în funcție de normele de punere în aplicare adoptate.

Mijloacele rescEU sunt găzduite de statele membre și de alte state participante în temeiul acordurilor UE; Comisia coordonează deciziile de desfășurare împreună cu statul gazdă și statul solicitant. Finanțarea din partea Uniunii poate acoperi costurile de dezvoltare, disponibilitate și desfășurare în conformitate cu cadrul juridic. Descrierea rezervei drept o „armată a UE” sau o flotă unică deținută de Bruxelles este inexactă. Modelele de proprietate, operare și finanțare diferă în funcție de capacitate.

Regulamentul (UE) 2021/836 a consolidat mecanismul după pandemia de COVID-19. Acesta a îmbunătățit pregătirea intersectorială, a conferit Comisiei o capacitate sporită de a achiziționa capacități rescEU în circumstanțe bine definite și a mărit flexibilitatea în cazul urgențelor de amploare. Pachetul financiar al UCPM pentru perioada 2021–2027 a fost consolidat atât prin bugetul multianual, cât și prin finanțarea temporară pentru redresare. Sumele bugetare trebuie întotdeauna raportate la perioada și actul relevante, nu tratate drept o sumă anuală permanentă.

Comisia și Înaltul Reprezentant au prezentat Strategia privind Uniunea pregătirii la 26 martie 2025. Aceasta răspunde riscurilor interconectate legate de climă, sănătate, securitate cibernetică, amenințări hibride, geopolitică și infrastructură. Strategia se bazează pe trei principii: o abordare care include toate tipurile de pericole, o abordare la nivelul întregii administrații și o abordare la nivelul întregii societăți. Pregătirea trebuie integrată în politici, infrastructură, lanțuri de aprovizionare, servicii publice și conștientizarea individuală înainte de apariția unei crize.

Acțiunile includ o evaluare cuprinzătoare a riscurilor și amenințărilor la nivelul UE, un tablou de bord pentru situații de criză, consolidarea funcțiilor ERCC, cerințe minime de pregătire, îmbunătățirea avertizării timpurii, exerciții periodice și modalități mai eficace de cooperare civilo-militară și public-privată. Strategia solicită, de asemenea, orientări care să sprijine autosuficiența populației timp de cel puțin 72 de ore. Acesta este un obiectiv de pregătire și face obiectul unor orientări viitoare, nu o obligație juridică generală a UE care să impună fiecărui rezident să păstreze un kit prestabilit.

Pregătirea are un domeniu de aplicare mai larg decât protecția civilă. Mecanismul integrat al Consiliului pentru un răspuns politic la crize sprijină coordonarea politică. ARGUS sprijină coordonarea internă a Comisiei în situații de criză. Comitetul pentru securitate sanitară coordonează acțiunile privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate, iar Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară — HERA — lucrează în domeniul contramăsurilor medicale. Aceste structuri au componențe, temeiuri juridice și funcții diferite; ERCC nu le înglobează pe toate.

La 9 iulie 2025, Comisia a prezentat prima Strategie cuprinzătoare a UE privind constituirea de stocuri și o Strategie privind contramăsurile medicale. Abordarea privind constituirea de stocuri urmărește o mai bună vizibilitate asupra rezervelor existente, identificarea lacunelor și a suprapunerilor, consolidarea transportului și logisticii, crearea unei rețele a UE pentru constituirea de stocuri și cooperarea cu parteneri publici, privați, militari și internaționali. Bunurile relevante pot include alimente, apă, combustibil, medicamente, echipamente de protecție și materiale necesare serviciilor critice.

Contramăsurile medicale includ vaccinuri, tratamente, mijloace de diagnosticare și echipamente pentru amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare. Acțiunea UE poate sprijini cercetarea, acordurile de achiziție în avans, achizițiile publice comune, producția care poate fi extinsă și capacitatea de rezervă. Achizițiile publice comune reprezintă o modalitate prin care țările participante și instituțiile UE își pot agrega cererea; acestea nu sunt identice cu constituirea de stocuri rescEU, iar participarea nu înlătură responsabilitatea națională pentru furnizarea serviciilor de către sistemul de sănătate.

La 17 iulie 2025, Comisia a propus un regulament privind Mecanismul de protecție civilă al Uniunii și sprijinul acordat de Uniune pentru pregătirea și răspunsul în caz de urgență sanitară, COM(2025) 548. Acesta ar înlocui actuala decizie privind UCPM pentru următoarea perioadă financiară și ar integra finanțarea protecției civile și a urgențelor sanitare într-un instrument mai unitar. Elementele propuse includ consolidarea pregătirii intersectoriale, a rezervelor strategice și a capacității de răspuns.

La 17 august 2026, aceasta rămânea o propunere examinată de Parlament și Consiliu. Documentele de lucru sau pozițiile de negociere ale Consiliului nu echivalează cu adoptarea definitivă. Decizia nr. 1313/2013/UE existentă, astfel cum a fost modificată, rămânea cadrul juridic aplicabil al UCPM. Cifrele privind finanțarea viitoare și modificările instituționale nu trebuie prezentate drept legislație aplicabilă până când colegiuitorii nu adoptă un act definitiv și nu sosește data aplicării acestuia.

Într-un scenariu, identificați cine solicită ajutorul, ce capacitate este oferită și cine coordonează. Separați răspunsul național, mijloacele Rezervei europene și rescEU. Verificați dacă problema privește coordonarea operațională, coordonarea politică a crizelor, pregătirea sanitară sau solidaritatea prevăzută de tratate. În cele din urmă, faceți distincția între o strategie a Comisiei, decizia obligatorie privind UCPM și propunerea de reformă din 2025. Acești pași elimină răspunsurile eronate frecvente care îi atribuie Comisiei comanda directă asupra serviciilor naționale sau presupun că asistența UE este desfășurată automat, fără consimțământ și coordonare.