Niveluri de competență și rezultate ale învățării

Scala cu opt niveluri utilizată de DigComp 2.2

Competența DigComp descrie cum îndeplinește o persoană o sarcină digitală, nu câte aplicații cunoaște aceasta. DigComp 2.2 utilizează modelul cu opt niveluri introdus în DigComp 2.1. Nivelurile combină trei indicatori: complexitatea sarcinii, autonomia de care dispune persoana și solicitarea cognitivă implicată.

Cele opt niveluri formează patru categorii generale:

Progresia cognitivă trece adesea de la memorare, prin înțelegere și aplicare, la evaluare și creare. Aceste verbe sunt indicii utile, însă niciun verb nu dovedește singur un nivel. Citiți întreaga descriere. „Creează un dosar” poate fi în continuare o sarcină de bază; „creează un nou model de gestionare a evidențelor la nivelul întregii organizații” poate necesita o judecată înalt specializată.

Autonomia și complexitatea sarcinii trebuie interpretate împreună. O persoană care acționează singură în cadrul unei sarcini familiare, de rutină, nu este automat la nivel avansat. O persoană care urmează o listă de verificare în timpul unui incident nefamiliar poate acționa cu îndrumare, chiar dacă subiectul pare tehnic.

Scenariu rezolvat din administrația publică

Patru funcționari prelucrează același tip de set de date primit.

• Amir urmează instrucțiunile de pe ecran pentru a-l salva într-un dosar indicat. Acest lucru seamănă cu nivelul 1.
• Bea aplică independent convenția stabilită de unitate pentru denumirea fișierelor și solicită ajutor numai atunci când este necesar. Acest lucru seamănă cu nivelul 2.
• Carlos gestionează un import de rutină și corectează fără ajutor o problemă cunoscută privind delimitatorii. Acest lucru seamănă cu nivelul 3.
• Dana selectează dintre mai multe metode de import pentru un set de date care nu este de rutină, adaptează procedura și documentează soluția pentru colegi. Dovezile indică un nivel superior nivelurilor elementare și pot ajunge la o categorie avansată, în funcție de complexitatea și îndrumarea implicate.

Un item EPSO oferă, de regulă, suficiente dovezi comportamentale pentru a diferenția opțiunile. Alegeți descrierea susținută de scenariu, nu interpretarea cea mai măgulitoare a funcției.

Confuzie frecventă

Anii de experiență nu reprezintă un nivel DigComp. Un angajat cu vechime mare poate avea în continuare nevoie de îndrumare pentru un sistem nefamiliar. Un angajat nou poate soluționa independent o sarcină digitală bine definită.

Independența singură nu echivalează cu nivelul Avansat. Nivelurile 3 și 4 implică deja autonomie. Performanța avansată adaugă o varietate mai mare a sarcinilor, evaluare, adaptare sau îndrumarea altor persoane.

În sfârșit, nu transpuneți scala actuală cu patru niveluri DigComp 3.0 într-o întrebare despre DigComp 2.2. În 3.0, denumirile sunt De bază, Intermediar, Avansat și Foarte avansat. Capitolul 2 păstrează scala cu opt niveluri din 2.2, deoarece aceasta este versiunea menționată de EPSO/AD/427/26.

Surse oficiale

• DigComp 2.1: opt niveluri de competență
• DigComp 2.2
• Anunțul EPSO/AD/427/26

Interpretarea a ceea ce se așteaptă să poată face un cursant

Un rezultat al învățării precizează ceea ce o persoană știe, înțelege sau poate face după învățare. În DigComp, exemplele contribuie la transformarea descriptorilor generali ai competențelor în performanțe observabile. DigComp 2.2 oferă exemple de cunoștințe, aptitudini și atitudini pentru cele 21 de competențe și nivelurile de competență; cadrul nu susține că fiecare exemplu este obligatoriu în orice context.

Utilizați trei întrebări pentru a clasifica un rezultat:

• Cunoștințe: Ce știe sau înțelege persoana? Printre verbele tipice se numără „știe”, „înțelege”, „explică”, „recunoaște” și „distinge”.
• Aptitudine: Ce poate efectua persoana? Printre verbele tipice se numără „caută”, „configurează”, „compară”, „creează”, „verifică” și „remediază probleme”.
• Atitudine: Ce dispoziție orientează alegerile persoanei? Printre indicatorii tipici se numără o atitudine critică, responsabilă, deschisă, prudentă, curioasă sau favorabilă sprijinirii altora.

Atitudinile nu sunt etichete vagi de personalitate. Ele devin relevante atunci când influențează comportamentul digital. „Apreciază verificarea unei surse înainte de a o redirecționa” este o atitudine; „verifică sursa prin raportare la publicația originală” este o aptitudine. O persoană poate cunoaște regula, dar poate să nu o aplice, astfel încât categoriile nu trebuie confundate.

Verbele de acțiune ajută și la deducerea nivelului de competență. „Urmează pașii” sugerează îndrumare. „Selectează o metodă adecvată” sugerează o judecată autonomă. „Evaluează alternativele și îi consiliază pe ceilalți” sugerează o performanță avansată. „Elaborează o abordare nouă pentru o problemă foarte complexă” indică o categorie înalt specializată. Obiectul și contextul rămân importante: selectarea dintre două modele de rutină nu este echivalentă cu proiectarea unei arhitecturi informaționale pentru mai multe administrații.

Scenariu EPSO rezolvat

O municipalitate introduce un sistem partajat de gestionare a cazurilor. Rezultatul formării precizează:

Funcționarul poate compara setările de partajare disponibile, poate alege setarea cea mai restrictivă care permite totuși echipei responsabile de caz să lucreze, le poate explica alegerea colegilor și o poate reevalua atunci când se schimbă componența echipei.

„Poate compara” și „poate alege” descriu aptitudini. Înțelegerea motivului pentru care este important principiul privilegiului minim furnizează cunoștințe. Reevaluarea accesului pe măsură ce circumstanțele se schimbă demonstrează o atitudine responsabilă și o aplicare autonomă. Deoarece angajatul alege dintre alternative și își sprijină colegii, scenariul indică mai mult decât simpla urmare a unei proceduri de nivel 1 efectuate cu îndrumare.

Dacă o opțiune de examen afirmă doar „știe că există permisiuni”, aceasta subestimează performanța demonstrată. Dacă afirmă „creează un nou model de control al accesului pentru întreaga administrație”, aceasta exagerează dovezile. Selectați cel mai restrâns nivel și rezultat care corespund pe deplin faptelor.

Confuzie frecventă

Rezultatul unei sarcini nu este automat un rezultat al învățării. „Raportul a fost încărcat” indică ceea ce s-a întâmplat, nu dacă angajatul a înțeles procesul sau a acționat independent. Scenariul trebuie să conțină dovezi observabile cu privire la cursant.

Dificultatea nu este echivalentă cu complexitatea. O sarcină poate părea dificilă deoarece utilizatorul nu are experiență practică, deși rămâne simplă din punct de vedere structural. Competența DigComp se referă la sarcină, autonomie și solicitarea cognitivă, nu la frustrarea subiectivă.

Cunoștințele, aptitudinile și atitudinile nu sunt echivalente cu cele cinci dimensiuni. Acestea se regăsesc în dimensiunea 4 a DigComp 2.2. Domeniul, competența, nivelul de competență și cazul de utilizare sunt descrise de alte dimensiuni.

Surse oficiale

• DigComp 2.2: exemple de cunoștințe, aptitudini și atitudini
• DigComp 2.1: niveluri de competență și exemple de utilizare

Identificați ediția înainte de a interpreta nivelul

DigComp 2.2 și DigComp 3.0 au în comun o arhitectură stabilă cu cinci domenii și 21 de competențe, însă nu utilizează aceeași scală a nivelurilor de competență. Prin urmare, interpretarea corectă începe cu ediția menționată de sursă sau de întrebare.

DigComp 2.2 utilizează opt niveluri, preluate din 2.1:

• Elementar: nivelurile 1 și 2
• Intermediar: nivelurile 3 și 4
• Avansat: nivelurile 5 și 6
• Înalt specializat: nivelurile 7 și 8

DigComp 3.0 utilizează patru niveluri:

• De bază
• Intermediar
• Avansat
• Foarte avansat

Cele patru categorii generale oferă orientare, dar nu permit înlocuirea mecanică a „Nivelului 6” cu „Avansat”. JRC a revizuit descriptorii și a introdus noi rezultate ale învățării în 3.0. O corespondență formală ar trebui să utilizeze afirmațiile efective pentru competența relevantă, nu doar să împartă opt la doi.

Ambele ediții evaluează progresia prin complexitatea sarcinii, autonomie și solicitarea cognitivă. Descrierile din 3.0 precizează explicit acest lucru: nivelul De bază cuprinde memorarea și efectuarea unor sarcini simple, cu îndrumare atunci când este necesară; nivelul Intermediar cuprinde sarcini și probleme bine definite, gestionate autonom; nivelul Avansat cuprinde evaluarea și aplicarea soluțiilor la sarcini variate și complexe, adaptarea în contexte diferite și îndrumarea altor persoane, dacă este necesar; nivelul Foarte avansat cuprinde evaluarea și soluționarea problemelor foarte complexe sau specializate pentru a crea sau adapta soluții și pentru a-i conduce pe ceilalți, dacă este necesar.

Pentru EPSO/AD/427/26, nota de subsol a anunțului menționează publicația DigComp 2.2 din 2022. Astfel, arhitectura cu opt niveluri constituie baza specifică examenului. DigComp 3.0 rămâne relevant atunci când o întrebare vizează în mod expres cel mai recent cadru sau atunci când se analizează politica actuală a UE privind competențele.

Scenariu rezolvat din administrația publică

O unitate de resurse umane actualizează o autoevaluare veche bazată pe DigComp 2.2. O angajată este înregistrată la nivelul 5 pentru gestionarea datelor, deoarece îndeplinește sarcini variate și își îndrumă colegii. Noul formular utilizează denumirile DigComp 3.0.

Răspunsul sigur nu constă în schimbarea automată a „5” în „Avansat”. Evaluatorul trebuie să compare dovezile cu descrierea actuală a competenței și cu rezultatele învățării, să confirme complexitatea și autonomia demonstrate și să consemneze rezultatul conform grilei 3.0. „Avansat” poate fi rezultatul, însă acesta trebuie să fie susținut de descriptorul revizuit.

Într-un item EPSO care întreabă doar ce categorie din 2.2 include nivelul 5, răspunsul este pur și simplu Avansat. Relația dintre nivel și categorie este exactă în cadrul 2.2; avertismentul privește conversia între ediții.

Confuzie frecventă

Termenul din 3.0 este Foarte avansat, în timp ce 2.2 denumește categoria sa superioară Înalt specializat. Tratarea acestor expresii ca fiind interschimbabile poate indica faptul că o opțiune amestecă edițiile.

DigComp 3.0 nu a adăugat și nu a eliminat domenii de competență atunci când a modificat nivelurile de competență. De asemenea, nu a transformat DigComp în legislație obligatorie. Actualizarea a revizuit un cadru de referință.

Nu presupuneți că orice resursă veche care menționează opt niveluri este „greșită”. Aceasta poate descrie corect DigComp 2.1 sau 2.2, iar EPSO/AD/427/26 face trimitere în mod intenționat la 2.2.

Surse oficiale

• DigComp 2.1 și modelul său cu opt niveluri
• Fișa publicației DigComp 2.2
• Nivelurile de competență DigComp 3.0

Calibrați pe baza dovezilor, nu a statutului

Scenariile privind competența devin gestionabile atunci când marcați trei indicatori: complexitatea, autonomia și solicitarea cognitivă. Apoi verificați dacă persoana îi îndrumă pe alții sau creează o soluție nouă. Ignorați indicatorii de prestigiu, precum vechimea, denumirea postului sau software-ul costisitor, cu excepția cazului în care modifică sarcina efectivă.

Pentru nivelul de referință DigComp 2.2, rețineți scara cu opt niveluri:

• Nivelurile 1–2: de bază
• Nivelurile 3–4: intermediar
• Nivelurile 5–6: avansat
• Nivelurile 7–8: foarte specializat

În cadrul fiecărei perechi, nivelul superior indică în mod normal o independență, o complexitate sau o solicitare cognitivă mai mare. Nivelul 1 necesită îndrumare pentru sarcini simple; nivelul 2 realizează autonom sarcini simple, beneficiind de îndrumare atunci când este necesar. Nivelul 3 gestionează sarcini obișnuite, bine definite, și probleme simple; nivelul 4 soluționează independent sarcini și probleme neobișnuite, bine definite. Nivelurile 5 și 6 se extind către cazuri variate sau soluții mai potrivite, contexte complexe și îndrumarea altora. Nivelurile 7 și 8 vizează probleme complexe cu soluții limitate sau probleme foarte complexe cu factori interdependenți, integrând cunoștințe și propunând idei sau procese noi.

Sub presiunea timpului, eliminați răspunsurile care contrazic un indicator enunțat. „Necesită ajutor pas cu pas” exclude o descriere complet autonomă. „Creează o soluție originală, la nivelul întregii organizații, pentru o problemă foarte complexă” exclude nivelurile de bază și intermediar. Atunci când dovezile se situează între două opțiuni, preferați-o pe cea care nu formulează nicio afirmație nejustificată.