Valori, obiective și drepturi fundamentale

Prezentare generală

Articolul 2 TUE enunță valorile fondatoare ale Uniunii, articolul 3 stabilește obiectivele acesteia, iar Carta drepturilor fundamentale protejează drepturile în domeniul de aplicare definit la articolul 51 din Cartă. Articolul 7 TUE prevede proceduri preventive și de sancționare în cazul încălcărilor grave ale valorilor prevăzute la articolul 2.

Temeiuri juridice

• •TUE articolul 2 — valori: demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, drepturile omului (inclusiv drepturile minorităților).
• •TUE articolul 3 — obiective: pace și bunăstare; SLSJ; piața internă; UEM; promovarea valorilor în lume.
• •TUE articolul 6 — Carta are aceeași valoare juridică cu tratatele; UE aderă la CEDO.
• •TUE articolul 7 — procedura aplicabilă unei încălcări grave și persistente.
• •Carta drepturilor fundamentale, articolele 1–54 — catalogul drepturilor (Titlul I al Cartei — Demnitatea, Titlul II — Libertățile, Titlul III — Egalitatea, Titlul IV — Solidaritatea, Titlul V — Drepturile cetățenilor, Titlul VI — Justiția, Titlul VII — Dispoziții generale).
• •Regulamentul 2020/2092 — regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept.

De ce este important

Clauza privind valorile produce consecințe juridice. Amenințările la adresa independenței sistemului judiciar, a libertății mass-mediei sau a mecanismelor eficace de combatere a corupției pot determina aplicarea procedurii prevăzute la articolul 7, inițierea unor acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și, atunci când bugetul este afectat într-o măsură suficientă, activarea mecanismului de condiționalitate privind statul de drept. Pragurile juridice și regulile de adoptare a deciziilor diferă de la un instrument la altul.

Concepte de bază — Reorganizate tematic

1. Cele șase valori prevăzute la articolul 2 TUE. Articolul enumeră, în această ordine: demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, „inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”. Acesta precizează apoi că valorile respective sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

Catalogul are două consecințe instituționale: un stat european care solicită aderarea trebuie să respecte aceste valori și să se angajeze să le promoveze în temeiul articolului 49 TUE, iar conduita unui stat membru poate determina aplicarea articolului 7.

2. Articolul 7. Procedura are două componente:

• •Preventivă (articolul 7(1)) — Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi și cu aprobarea Parlamentului European, poate constata existența unui risc clar de încălcare gravă.
• •De sancționare (articolul 7(2)–(3)) — Consiliul European, hotărând în unanimitate (fără statul în cauză) și cu aprobarea PE, poate constata existența unei încălcări grave și persistente. Ulterior, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate suspenda anumite drepturi, inclusiv dreptul de vot în cadrul Consiliului.

Comisia a prezentat o propunere motivată în temeiul articolului 7(1) cu privire la Polonia în decembrie 2017 și a încheiat procedura în mai 2024. Parlamentul a prezentat o propunere în temeiul articolului 7(1) cu privire la Ungaria în septembrie 2018. Niciunul dintre cazuri nu a ajuns la o constatare în temeiul articolului 7(2).

3. Obiectivele prevăzute la articolul 3 TUE. Articolul stabilește o listă structurată pe mai multe niveluri:

• •Promovarea păcii, a valorilor Uniunii și a bunăstării popoarelor sale (3(1)).
• •Oferirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne, cu controale la frontierele externe (3(2)).
• •Instituirea unei piețe interne care să contribuie la dezvoltarea durabilă, creșterea economică echilibrată, stabilitatea prețurilor, o economie socială de piață competitivă care urmărește ocuparea deplină a forței de muncă, progresul social, un nivel înalt de protecție a mediului, progresul științific, incluziunea socială, egalitatea de gen, drepturile copilului, coeziunea economică, socială și teritorială, precum și diversitatea culturală și lingvistică (3(3)).
• •Instituirea uniunii economice și monetare, a cărei monedă este euro (3(4)).
• •Promovarea valorilor și intereselor sale în relațiile cu restul lumii (3(5)).

4. Carta drepturilor fundamentale. Proclamată la Nisa în 2000, aceasta a devenit obligatorie din punct de vedere juridic odată cu Tratatul de la Lisabona, la 1 decembrie 2009. Carta cuprinde 54 articole grupate în șapte titluri:

• •Titlul I — Demnitatea (art. 1–5): demnitatea umană, dreptul la viață, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, interzicerea sclaviei și a muncii forțate.
• •Titlul II — Libertățile (art. 6–19): libertatea și siguranța; respectarea vieții private și de familie; protecția datelor cu caracter personal; dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie; libertatea de gândire, de conștiință și de religie; libertatea de exprimare și de informare; libertatea de întrunire și de asociere; libertatea artelor și științelor; dreptul la educație; libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă; libertatea de a desfășura o activitate comercială; dreptul de proprietate; dreptul de azil; protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare.
• •Titlul III — Egalitatea (art. 20–26): egalitatea în fața legii; nediscriminarea; diversitatea culturală, religioasă și lingvistică; egalitatea între femei și bărbați; drepturile copilului; drepturile persoanelor în vârstă; integrarea persoanelor cu dizabilități.
• •Titlul IV — Solidaritatea (art. 27–38): dreptul lucrătorilor la informare și consultare; dreptul de negociere și de acțiune colectivă; dreptul de acces la serviciile de plasament; protecția în cazul concedierii nejustificate; condiții de muncă echitabile și corecte; interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă; viața de familie și viața profesională; securitatea socială și asistența socială; protecția sănătății; accesul la serviciile de interes economic general; protecția mediului; protecția consumatorilor.
• •Titlul V — Drepturile cetățenilor (art. 39–46): dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European și al alegerilor locale; dreptul la bună administrare; dreptul de acces la documente; Ombudsmanul European; dreptul de petiționare; libertatea de circulație și de ședere; protecția diplomatică și consulară.
• •Titlul VI — Justiția (art. 47–50): dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil; prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare; principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor; ne bis in idem (interzicerea dublei judecări sau sancționări pentru aceeași faptă).
• •Titlul VII — Dispoziții generale (art. 51–54): domeniul de aplicare, nivelul de protecție, limitele.

5. Domeniul de aplicare al Cartei (articolul 51). Carta se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. În cauza Åkerberg Fransson (cauza C-617/10), CJUE a explicat că aceasta include acțiunile naționale care intră în domeniul de aplicare al dreptului UE. Carta nu extinde competențele UE.

6. Dreptul la bună administrare (articolul 41 din Cartă). De o importanță practică pentru orice persoană care lucrează în instituțiile UE, acest articol codifică:

• •dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil;
• •dreptul de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în mod nefavorabil;
• •dreptul de acces la propriul dosar;
• •obligația instituției de a-și motiva deciziile;
• •dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituții;
• •dreptul de a se adresa în scris instituțiilor în oricare dintre limbile oficiale ale UE și de a primi răspuns în aceeași limbă.

7. Carta comparativ cu CEDO. Două instrumente diferite, două instanțe diferite.

• •Carta face parte din dreptul UE și este asigurată de CJUE de la Luxemburg.
• •Convenția europeană a drepturilor omului este un tratat al Consiliului Europei a cărui respectare este asigurată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, având jurisdicție asupra a 46 state (toate statele membre ale UE și alte state).

În temeiul articolului 6(2) TUE, UE are obligația de a adera la CEDO. În Avizul 2/13 (2014), CJUE a constatat că proiectul de acord de aderare din 2013 era incompatibil cu dreptul UE. Negocierile au fost reluate în 2020 și au condus la un acord provizoriu asupra majorității proiectelor de instrumente în martie 2023, însă aderarea nu fusese finalizată până la 11 iulie 2026.

Cifre și date

Evoluții recente

Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept a fost aplicat pentru prima dată Ungariei în 2022. Acest mecanism de protecție a bugetului este distinct din punct de vedere juridic de procedura prevăzută la articolul 7 și de măsurile adoptate în cadrul altor instrumente de finanțare. Raportul privind statul de drept elaborat anual de Comisie, introdus în 2020, acoperă toate statele membre. La 16 iunie 2026, Consiliul a examinat situația Ungariei în cadrul procedurii în curs prevăzute la articolul 7(1); până la 11 iulie 2026 nu fusese adoptată nicio constatare în temeiul articolului 7(2).

Confuzii frecvente

• •Carta nu se aplică în mod general statelor membre — ci numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE (articolul 51).
• •Carta nu este CEDO. UE nu a aderat încă la CEDO.
• •„Prosperitatea” nu figurează la articolul 2 TUE; sunt enumerate „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, drepturile omului”.

Glosar succint

• •Articolul 2 TUE — clauza privind valorile.
• •Articolul 7 TUE — procedura de sancționare a încălcării valorilor.
• •Ne bis in idem — articolul 50 din Cartă: nicio persoană nu poate fi judecată sau pedepsită de două ori pentru aceeași infracțiune.
• •Condiționalitatea legată de statul de drept — Regulamentul 2020/2092, care condiționează fondurile UE de respectarea statului de drept.
• •Instanța de la Strasbourg / instanța de la Luxemburg — CEDO se află la Strasbourg; CJUE se află la Luxemburg.

Referințe conexe

• •Articolul 41 din Cartă în practica instituțională cotidiană → Capitolul 6 (Comisia), Capitolul 8 (Ombudsmanul).
• •Condiționalitatea legată de statul de drept și structura CFM → Capitolul 10, Capitolul 17.
• •Carta ca drept primar → Capitolul 2.

Surse primare

• •TUE, articolul 2 — eur-lex.europa.eu
• •Carta drepturilor fundamentale — eur-lex.europa.eu
• •Raportul Comisiei Europene privind statul de drept (anual) — commission.europa.eu
• •Prezentarea generală a Consiliului privind articolul 7 și mecanismele referitoare la statul de drept — consilium.europa.eu
• •Consiliul Afaceri Generale, 16 iunie 2026 — consilium.europa.eu
• •Aderarea UE la CEDO — echr.coe.int