Informare eronată și dezinformare: intenția este esențială

Diferența fundamentală se reduce la intenție. Informarea eronată reprezintă informații false distribuite fără ca persoana să știe că sunt false — persoana care le răspândește crede sincer că sunt adevărate. În schimb, dezinformarea este creată și răspândită cu scopul deliberat de a înșela, a induce în eroare sau a manipula. De exemplu, o rudă bine intenționată care distribuie pe platformele de comunicare socială un sfat fals privind sănătatea răspândește informații eronate; o campanie politică ce inventează o poveste pentru a prejudicia un adversar răspândește dezinformare. Conținutul poate părea identic, dar intenția aflată la baza sa face diferența între cele două.

În scenariile de examen, urmăriți indiciile privind starea de spirit a persoanei care distribuie informația. Dacă textul precizează că persoana „a crezut” sau „a avut încredere” în sursă, este vorba despre informare eronată. Dacă se precizează că „știa că era falsă” sau că „a creat-o pentru a provoca confuzie”, este vorba despre dezinformare. O capcană frecventă constă în prezentarea unui scenariu în care autorul inițial a intenționat să inducă în eroare, însă persoana care a distribuit informația nu a avut această intenție — întrebarea se va referi la persoana care a distribuit-o, nu la autor. Concentrați-vă întotdeauna asupra persoanei descrise în scenariu.

Pentru a fixa această diferență, rețineți testul literei „I”: termenul englezesc „misinformation” conține un „i” de la „innocent” (nevinovat, fără intenție rea), iar „disinformation” conține „di” de la „deliberate intent” (intenție deliberată). Dacă întâlniți o întrebare despre știri false, întrebați-vă: persoana care le-a distribuit a intenționat să mintă? Dacă da, este dezinformare; dacă nu, este informare eronată. Acest truc bazat pe litere înlătură confuzia.