Prezentare generală
Familiile de standarde ISSAI, ISA și IIA, etica, amenințările la adresa independenței, pragul de semnificație, asigurarea și calitatea misiunilor.
Stadiul modulului
- •Profil: Desfășurarea auditului
- •Ultima verificare: 2026-07-31
- •Domeniu de aplicare: Pregătire independentă pentru concurs; sursele oficiale prevalează întotdeauna.
Familii de standarde
Auditorii din sectorul public lucrează cu standarde care se suprapun. ISSAI-urile oferă cadrul INTOSAI pentru auditul sectorului public. ISA-urile elaborate de IAASB oferă cerințe și orientări pentru auditul financiar. Standardele globale de audit intern ale IIA reglementează practica auditului intern. Mandatul unei misiuni și metodologia adoptată determină standardele aplicabile; un auditor nu trebuie să combine în mod nejustificat cerințele sau să declare conformitatea fără a îndeplini condițiile relevante.
INTOSAI-P 1 cuprinde principiile fundamentale ale Declarației de la Lima. INTOSAI-P 10 cuprinde Declarația de la Ciudad de México privind independența instituțiilor supreme de audit. ISSAI 100 stabilește principiile fundamentale ale auditului sectorului public. ISSAI 200, 300 și 400 se referă la auditul financiar, auditul performanței și, respectiv, auditul conformității.
Principii etice
Etica auditului din sectorul public se axează pe integritate, independență și obiectivitate, competență, conduită profesională, confidențialitate și transparență. Un cod nu este suficient de unul singur. Organizația are nevoie de declarații, verificări ale conflictelor de interese, rotație sau măsuri de protecție, canale de consultare și mecanisme de asigurare a respectării normelor.
Amenințări la adresa independenței
Printre amenințările frecvente se numără:
- •interes personal: un interes financiar sau profesional influențează în mod părtinitor raționamentul;
- •autoevaluare: auditorul evaluează activități pe care le-a conceput sau realizat anterior;
- •reprezentare: auditorul promovează poziția entității auditate;
- •familiaritate: o relație apropiată sau de lungă durată slăbește scepticismul profesional;
- •intimidare: presiunea sau teama influențează sfera auditului, probele sau raportarea.
Măsurile pot include retragerea persoanei aflate în conflict de interese, modificarea responsabilităților, introducerea unei evaluări independente, refuzarea activităților care nu țin de audit, rotația personalului, sesizarea unui nivel ierarhic superior în caz de ingerință sau, atunci când nicio măsură de protecție nu este adecvată, refuzarea ori retragerea din misiune.
Raționamentul și scepticismul profesional
Raționamentul profesional presupune aplicarea cunoștințelor, experienței și standardelor în luarea deciziilor. Scepticismul profesional este o atitudine vigilentă și interogativă, care evaluează critic probele și rămâne atentă la contradicții, riscul de fraudă și subiectivitatea conducerii. Scepticismul nu înseamnă să presupuneți existența necinstei. Înseamnă să nu acceptați afirmațiile fără o analiză critică, dar nici să nu le respingeți în lipsa probelor.
Competență și diligență profesională
Echipa trebuie să dețină, în ansamblu, cunoștințe privind domeniul auditat, metoda de audit, legislația relevantă, contabilitatea, datele și tehnologia informației. Specialiștii pot oferi sprijin în domeniile tehnice. Auditorul rămâne responsabil pentru evaluarea caracterului adecvat al activității specialiștilor în raport cu scopul auditului.
Diligența profesională necesară este proporțională cu gradul de complexitate, importanța și riscul. Aceasta nu garantează detectarea tuturor erorilor sau fraudelor. Documentația trebuie să prezinte raționamentul care stă la baza aprecierilor semnificative.
Managementul calității
Calitatea este integrată pe tot parcursul auditului, nu adăugată în etapa aprobării raportului. Principalele controale includ:
- •responsabilități clare și decizii privind acceptarea;
- •personal competent și timp suficient;
- •îndrumare, supervizare și revizuire;
- •consultare cu privire la aspectele dificile sau controversate;
- •revizuirea calității misiunii atunci când criteriile o impun;
- •soluționarea divergențelor de opinie;
- •finalizare și arhivare documentate;
- •monitorizare și remediere la nivel organizațional.
Un examinator al calității misiunii efectuează o evaluare obiectivă a aprecierilor semnificative înainte de emiterea raportului. Examinatorul nu preia responsabilitatea conducătorului misiunii și nu înlocuiește supravegherea obișnuită.
Modelul riscului de audit
În cazul auditului financiar, riscul de audit este analizat în mod obișnuit prin prisma riscului inerent, a riscului de control și a riscului de nedetectare. În formă simplificată:
`Audit risk = risk of material misstatement × detection risk`
Riscul de denaturare semnificativă combină riscul inerent și riscul de control. Auditorii evaluează aceste componente, fără a le controla direct. Ei ajustează natura, momentul și amploarea procedurilor de audit pentru a reduce riscul de nedetectare la un nivel acceptabil de scăzut.
Pragul de semnificație
Pragul de semnificație reflectă măsura în care o omisiune sau o denaturare ar putea influența în mod rezonabil deciziile utilizatorilor. Acesta are dimensiuni cantitative și calitative. O valoare redusă poate fi semnificativă din cauza ilegalității, fraudei, caracterului sensibil, prezentării informațiilor sau comportamentului conducerii. Pragul de semnificație pentru execuție este stabilit sub pragul de semnificație global, pentru a reduce riscul de agregare.
Asigurare rezonabilă și limitată
Asigurarea rezonabilă oferă un nivel ridicat de încredere, dar nu unul absolut. Asigurarea limitată presupune activități mai puțin ample și, de regulă, susține o concluzie formulată negativ. Termenii misiunii, standardele aplicabile și probele determină nivelul de asigurare; denumirea acestuia nu poate compensa procedurile necorespunzătoare.
Tipare ale deficiențelor de calitate
- •Antedatarea dovezilor de revizuire după emiterea raportului.
- •Considerarea bifării unei liste de verificare drept dovadă a unei revizuiri de fond.
- •Acceptarea situației în care presiunile bugetare împiedică efectuarea activităților necesare, fără revizuirea sferei auditului sau raportarea limitării.
- •Permiterea selectării eșantionului de către entitatea auditată.
- •Clasarea dovezilor contradictorii fără documentarea modului în care au fost clarificate.
- •Confundarea consultării cu transferul responsabilității.