Text alternativ: sens, nu descriere

Scopul textului alternativ este comunicarea rolului unei imagini, nu simpla enumerare a elementelor sale vizuale. De exemplu, pentru fotografia unei echipe zâmbitoare dintr-un raport despre un proiect de succes, textul alternativ ar trebui să fie „echipă care sărbătorește finalizarea proiectului”, nu „cinci persoane în costume stând în jurul unei mese”. Contrastul esențial: textul alternativ descriptiv vă spune ce conțin pixelii; textul alternativ semnificativ vă comunică ideea. La examen, vi s-ar putea prezenta imaginea unui grafic cu bare care ilustrează creșterea vânzărilor — textul alternativ ar trebui să indice „vânzările au crescut cu 20% în T3”, nu „bare albastre care cresc de la stânga la dreapta”.

Un truc frecvent pentru stabilirea textului alternativ este să vă întrebați: „Dacă nu aș putea vedea această imagine, de ce informație esențială aș avea nevoie pentru a înțelege pagina?”. Pentru imaginile decorative — precum o fotografie de stoc utilizată exclusiv ca element vizual de separare — răspunsul corect este un text alternativ necompletat (alt=""), deoarece descrierea imaginii ar irosi timpul utilizatorului unui cititor de ecran. Un alt indiciu: dacă imaginea are o legendă care o explică deja, textul alternativ poate fi scurt sau chiar necompletat. Fiți atent la întrebările de examen care vă prezintă un grafic și o legendă; textul alternativ nu ar trebui să repete cuvânt cu cuvânt legenda, ci să adauge concluzia esențială.

Pentru a vă verifica, acoperiți imaginea și citiți numai textul alternativ — dacă puteți înțelege rolul imaginii pe pagină, textul este adecvat. Ca mijloc rapid de memorare, gândiți-vă că „textul alternativ = prezentarea de tip elevator pitch a imaginii”. Dacă imaginea este pur decorativă, prezentarea dumneavoastră este tăcerea (text alternativ necompletat). Această regulă vă ajută să evitați descrierile excesive și să vă concentrați răspunsul asupra accesibilității, nu asupra esteticii.