Semnalul autonomiei: ce evaluează în realitate nivelurile de competență

Schimbarea esențială pe măsură ce avansați prin nivelurile de competență nu constă doar în cunoașterea mai multor informații, ci și în gradul de independență cu care lucrați și în complexitatea problemelor cu care vă confruntați. La nivelurile inferioare, urmați instrucțiuni pas cu pas pentru sarcini simple. La nivelurile superioare, definiți singur problema, alegeți metoda și evaluați rezultatul cu o supraveghere minimă sau inexistentă. De exemplu, unui utilizator de nivel 1 i s-ar putea spune „sortați această foaie de calcul după dată”, în timp ce un utilizator de nivel 6 trebuie să decidă ce date să colecteze, cum să le analizeze și dacă rezultatele sunt fiabile.

O capcană frecventă este confundarea unei sarcini dificile, dar bine definite, cu una care necesită un nivel înalt de competență. Dacă întrebarea vă oferă pași clari sau un singur răspuns corect, este probabil vorba despre nivelul 2 sau 3, chiar dacă subiectul este avansat. Pentru a identifica nivelul real, căutați indicii despre persoana care stabilește obiectivul: dacă sarcina precizează „vi se solicită să” sau „urmați procedura”, autonomia este redusă. Dacă precizează „identificați necesitatea” sau „evaluați rezultatul”, autonomia este ridicată. Verificați și verbele cognitive: „a-și aminti” și „a aplica” indică niveluri inferioare; „a evalua” și „a crea” indică niveluri superioare.

Pentru a vă testa rapid, întrebați-vă: „Ar trebui ca un coleg competent să îmi verifice munca sau să îmi indice pasul următor?”. Dacă da, autonomia este redusă. Dacă dumneavoastră ați fi persoana care îi verifică munca, autonomia este ridicată. Această singură întrebare permite diferențierea dificultății de rutină de competența reală în majoritatea situațiilor de examen.