Copii de rezervă 3-2-1: regula și capcana programelor ransomware

Regula de backup 3-2-1 înseamnă să păstrați trei copii ale datelor pe două tipuri diferite de suporturi, cu o copie păstrată într-o altă locație sau izolată. De exemplu, puteți avea fișierul de lucru pe un laptop, o copie de rezervă pe un hard disk extern și încă o copie de rezervă într-un serviciu cloud care nu este sincronizat automat. Diferența esențială este că serviciile de sincronizare în cloud precum Dropbox sau OneDrive nu sunt copii de rezervă propriu-zise, deoarece, dacă ștergeți un fișier sau acesta este criptat de un ransomware, modificarea se sincronizează cu toate copiile, astfel încât nu vă mai rămâne nicio versiune neafectată.

Pentru a evita greșelile frecvente, rețineți că cele „2 tipuri de suporturi” trebuie să fie fizic diferite, de exemplu un hard disk și o bandă magnetică sau un hard disk și un serviciu cloud care stochează datele pe o infrastructură separată. Nu considerați două partiții de pe aceeași unitate drept suporturi diferite. De asemenea, copia din altă locație trebuie să se afle într-un loc fizic diferit sau să fie izolată fizic de rețea („air-gapped”), ceea ce înseamnă că nu este conectată la rețea atunci când nu este utilizată. Un truc rapid de eliminare: dacă într-o întrebare este propusă „sincronizarea în cloud” ca metodă de backup, verificați dacă se menționează gestionarea versiunilor sau recuperarea la un anumit moment; în caz contrar, nu este un backup.

O modalitate simplă de a vă testa: imaginați-vă că un ransomware vă atacă computerul. Dacă toate copiile pot fi accesate din aceeași rețea, nu respectați regula 3-2-1. Copia din altă locație trebuie să fie imună la atacul respectiv; gândiți-vă la „o copie pe care ransomware-ul nu o poate atinge”.