Logica IF: condiție → acțiune, else → soluție de rezervă

Logica IF este o regulă de decizie: verificați o condiție — de exemplu, dacă valoarea unei celule este mai mare decât 100 — și, dacă aceasta este adevărată, executați o acțiune (de exemplu, aplicați o reducere). Dacă această condiție este falsă, executați o altă acțiune (de exemplu, nu aplicați nicio reducere). Diferența esențială constă în faptul că ramura „else” se execută numai atunci când condiția nu este adevărată, nu atunci când aceasta lipsește sau este necunoscută. În foile de calcul, aceasta corespunde direct funcției IF: =IF(A1>100, "Reducere", "Fără reducere").

Pentru a evita confundarea ramurilor, imaginați-vă o bifurcație a drumului: traseul pentru „adevărat” merge spre stânga, iar traseul pentru „fals” merge spre dreapta. Un test rapid: citiți condiția cu voce tare și spuneți ce se întâmplă atunci când este adevărată, apoi ce se întâmplă atunci când este falsă. În întrebările de examen, fiți atenți la structurile IF imbricate — condiția interioară se execută numai dacă cea exterioară este adevărată. De asemenea, rețineți că „else” este opțional; în absența acestuia, nu se întâmplă nimic atunci când condiția este falsă.

Ca tehnică de memorare, gândiți-vă la un semafor: verde (adevărat) înseamnă trecere, roșu (fals) înseamnă oprire. Pentru a vă testa, scrieți o instrucțiune IF simplă pentru o regulă reală, precum „dacă plouă, ia o umbrelă; altfel, poartă ochelari de soare”. Apoi inversați condiția pentru a verifica dacă obțineți rezultatul opus.